Constantin Daniel Rosenthal 1820–1851

Rosenthal aparține generației pașoptiste de pictori — alături de Ion Negulici și Barbu Iscovescu — care rupe cu portretistica de curte a boierimii muntene și orientează arta românească spre teme naționale. Format între Viena și Paris, unde a plecat nemulțumit de tehnica proprie de șevalet, îmbină reprezentarea alegorică și apoteotică specifică romantismului cu eleganța tușei academiste; lucrează predominant în ulei, pe compoziții de mari dimensiuni, cu atenție marcată pentru cromatică și detaliu, subiectul predilect fiind portretul convertit în personificare a națiunii — ca în celebra „România revoluționară" (1850), unde folosește chipul Mariei Rosetti. George Oprescu i-a contestat un caracter specific românesc, văzându-l mai degrabă un romantic de formație central-europeană adaptat temei naționale; a murit sub tortură în 1851, după ce autoritățile austriece l-au arestat pentru activitatea revoluționară.