Constantin Daniel Stahi 1844–1920

Format la Școala de Belle-Arte din Iași sub Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, apoi la Academia din München (1871–1878), unde copiază Rubens, Rembrandt, Tizian și Rafael și se inițiază în tehnicile restaurării, Stahi rămâne exponentul cel mai consecvent al academismului münchenez în Moldova. Natura sa moartă — fructe, cărți vechi, obiecte de cult, pahare — e tratată cu o fidelitate aproape fotografică, minuția texturilor primând asupra oricărei licențe compoziționale; același spirit analitic guvernează portretele oficiale, de o reținere protocolară. Practică, alături de Theodor Aman, gravura în aramă și xilogravura, contribuind la popularizarea marilor maeștri. Director al Școlii și al Pinacotecii ieșene după Panaiteanu-Bardasare (1892–1902), i-a fost profesor lui Octav Băncilă, deși rigoarea sa pedagogică a fost acuzată ulterior de uniformizarea stilistică a elevilor.