George Demetrescu-Mirea 1852–1934

Format la Școala Națională de Arte Frumoase din București, sub îndrumarea lui Theodor Aman, apoi desăvârșit la École des Beaux-Arts din Paris, în atelierul lui Carolus-Duran, George Demetrescu-Mirea rămâne una dintre figurile centrale ale academismului românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Portretist prin vocație, cultivă o factură elegantă, de influență franceză — desen sigur, tușă lustruită, atenție la textura veșmintelor și la fizionomia psihologică a modelului —, extinsă și în compoziții murale de amploare (Casa Vernescu, Banca Națională, catedrala din Constanța, azi pierdută). Director al aceleiași școli timp de aproape trei decenii (1899–1927), a modelat o generație întreagă de pictori interbelici — Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Ipolit Strâmbu —, impunându-se mai puțin prin inovație plastică, cât prin rigoarea academică transmisă instituțional.