Gustav Klimt 1862–1918

Klimt este figura centrală a Vienei de la 1900: membru fondator și, din 1897, președinte al Secession-ului vienez, curent care rupe cu pictura istoristă academică practicată chiar de el în tinerețe, alături de fratele Ernst și de Franz Matsch, la decorarea Burgtheater-ului și a scării Muzeului de Istoria Artei. Format la Kunstgewerbeschule sub Ferdinand Laufberger, admirator al lui Hans Makart, Klimt își construiește după 1900 un limbaj propriu, tributar Art Nouveau-ului vienez (Jugendstil): compoziții plane, contur ferm, ornament geometric derivat din mozaicurile bizantine văzute la Ravenna (1903) și din stampa japoneză. „Faza aurie" (Judith I, 1901; Portretul Adelei Bloch-Bauer I, 1907; Sărutul, 1907-08) suprapune foița de aur pe tratarea realistă a chipului și mâinilor, într-o tensiune între decorativ și carnal, aplicată mai ales portretului feminin și temelor erotice. Ciclul pentru aula Universității din Viena (Filozofia, Medicina, Jurisprudența), respins ca obscen de comisia care l-a comandat, i-a încheiat cariera de comisii publice. Opera sa a marcat decisiv pictura vieneză de secol XX, inclusiv pe Egon Schiele.