Hans Memling c. 1433–1494

Format probabil în atelierul lui Rogier van der Weyden la Bruxelles, Hans Memling se stabilește în 1465 la Bruges, devenind un reprezentant de vârf al picturii flamande timpurii, alături de van Eyck și van der Weyden. Portretele sale sintetizează rigoarea acestuia din urmă cu luminozitatea lui van Eyck, impunând un ton propriu: calm, elegant, lipsit de dramatism. Este primul pictor flamand care așază sistematic portretul pe fundal de peisaj, procedeu ce adâncește spațiul compozițional și conferă modelului o prezență statuară. Realizează triptice devoționale cu portrete de donatori și numeroase portrete individuale, de o rafinată economie de mijloace. Comandat adesea de negustori italieni din Bruges, a influențat prin lucrările exportate portretistica italiană a Renașterii; redescoperit în secolul XIX, rămâne veriga esențială dintre Van Eyck și pictura de portret a Renașterii nordice.