Ion Theodorescu-Sion 1882–1939

Format la Școala de Belle-Arte din București, sub G. D. Mirea, și, între 1904 și 1907, la École des Beaux-Arts din Paris, cu Jean-Paul Laurens și Luc-Olivier Merson, Theodorescu-Sion traversează aproape întregul spectru al modernismului european: a fost, succesiv sau simultan, impresionist, divizionist, realist apropiat de Camil Ressu, sintetist de sorginte cézanniană, cu ecouri fauve și cubiste — o paletă instabilă, pusă însă constant în slujba aceleiași teme, satul românesc și omul de la munte. În anii 1920 devine exponentul unui neo-tradiționalism legat de revista Gândirea, căutând o sinteză între limbajul avangardelor și fondul de tradiție bizantină și populară; a realizat și panouri decorative pentru Palatul Regal, azi Muzeul Național de Artă al României. Opera sa rămâne un caz rar de mobilitate stilistică asumată ca program, nu ca ezitare.