Ipolit Strâmbu 1871–1934

Format la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, sub Theodor Aman şi G. D. Mirea, apoi desăvârşit la Academia din Munchen în atelierul lui Carl von Marr, Ipolit Strâmbu rămâne unul dintre continuatorii direcţi ai lui Nicolae Grigorescu, care i-a girat debutul la Ateneu în 1891. Perioada muncheneză i-a adus contactul cu clarobscurul dramatic al lui Ribera, vizibil în portretele şi nudurile de atelier; revenit în ţară, paleta i se luminează spre o notă idilică, apropiată de impresionismul rural grigorescian, cu preferinţă pentru scene domestice, portrete feminine şi naturi statice florale. Cofondator, alături de Luchian, Artachino şi Vermont, al societăţii Tinerimea Artistică (1902) şi profesor la Baia Mare, a contribuit la instituţionalizarea picturii moderne româneşti, deşi spre final stilul său a fost considerat depăşit, umbrit de generaţia avangardistă.