Johann Heinrich Schönfeld 1609–1684

Johann Heinrich Schönfeld ocupă un loc distinct în pictura barocă germană a secolului al XVII-lea, format la Memmingen, sub Caspar Sichelbein, și decantat apoi de un lung popas italian — la Roma, apoi, după 1649, la Napoli — înainte de a se stabili, din 1652, la Augsburg, unde intră în breasla pictorilor. Contactul cu diversele școli italiene i-a dat un limbaj eclectic, recognoscibil prin colorit rafinat, transparent, și printr-o factură lejeră, aproape schițată, care îl distanțează de gravitatea tenebristă a generației anterioare și anticipează, cu decenii înainte, sensibilitatea decorativă a rococoului german. A lucrat deopotrivă în pictura de altar pentru biserici din sudul Germaniei, în scene mitologice și de gen, precum și ca gravor și desenator. Lucrări ale sale se află azi la Ermitaj, Luvru și Albertina.