Lorenzo Lotto c. 1480–1557

Pictor al școlii venețiene, activ însă mai ales departe de Veneția — la Treviso, Bergamo, Recanati, Ancona, Loreto —, Lorenzo Lotto s-a format probabil în atelierul lui Alvise Vivarini, asimilând lecția lui Giovanni Bellini și, decisiv, a lui Albrecht Dürer, ale cărui gravuri i-au marcat precizia liniei. Spre deosebire de Tițian și Giorgione, ale căror modele domină epoca, cultivă o pictură nervoasă, introspectivă, cu palete adesea acide și compoziții încărcate de obiecte simbolice — semne ale unei psihologii a portretului fără egal în Cinquecento-ul italian. Poze răsucite și expresii tensionate anunță manierismul. Sărăcit, se stabilește în 1552 ca frate laic la Santa Casa din Loreto, unde moare. Opera, multă vreme neglijată, a fost recuperată critic abia prin monografia lui Bernard Berenson din 1895.