Lucas Cranach cel Bătrân 1472–1553

Cranach cel Bătrân se formează în tradiția picturii germane târzii, iar etapa vieneză, începută în 1502, îl apropie de Școala Dunării, cu peisaje montane dramatizate și un patos vizionar rar pentru epocă. Numit în 1505 pictor de curte al electorilor de Saxonia la Wittenberg, unde rămâne aproape cinci decenii, conduce un atelier prolific, standardizat, capabil de producție în serie — trăsătură ce anticipează manufactura picturală modernă. Stilul matur combină linearitatea gotică, tăioasă, cu un colorit smălțuit, rece, aplicat în suprafețe plane; nudurile sale alungite, ale Evei sau Venerei, impun un canon senzual distinct de idealul clasic italian. Prieten apropiat al lui Luther, devine principalul iconograf al Reformei, prin portrete ale reformatorilor și xilogravuri pentru Biblia germană, fixând iconografia protestantă pentru generațiile următoare.