Mișu Popp 1827–1892

Format la Academia de Arte Frumoase din Viena, unde a studiat sub îndrumarea portretistului Ferdinand Georg Waldmüller, Mișu Popp aparține generației de pictori ardeleni — alături de Constantin Lecca și Carol Popp de Szathmáry — care a transplantat academismul biedermeier vienez în pictura românească de la mijlocul secolului al XIX-lea. Formație dublă, de zugrav bisericesc (continuând atelierul tatălui său) și de portretist de curte laică, se reflectă în opera sa: pe de o parte cicluri murale în biserici din Țara Bârsei și Muntenia (a lucrat, între 1847-1853, alături de Lecca la Curtea Veche din București), pe de altă parte o galerie de portrete oficiale ale figurilor Regulamentului Organic și pașoptiste — Heliade Rădulescu, Andrei Mureșanu, Alecsandri, Cuza. Paleta sobră, desenul precis și compoziția frontală, statică, trădează disciplina academică vieneză mai degrabă decât căutări coloristice proprii. Rămâne, prin această combinație de pictură religioasă tradițională și portret academic laic, unul dintre reprezentativii "pictori ardeleni" care au pregătit terenul artei românești moderne de la 1848.