Nicolae Grigorescu 1838–1907

Nicolae Grigorescu (1838–1907) este considerat fondatorul picturii moderne românești, artistul care a rupt tradiția academică și bizantină pentru a impune un limbaj plastic modern, ancorat în observația directă a naturii. Format la École des Beaux-Arts din Paris, în atelierul lui Sébastien Cornu — unde l-a avut coleg pe Pierre-Auguste Renoir —, s-a apropiat ulterior de pictorii de la Barbizon, Millet, Corot, Courbet și Rousseau, de la care a preluat practica picturii en plein air. Spre deosebire de impresioniști, la Grigorescu lumina nu devine scop în sine, ci mijloc de a reda cu fidelitate atmosfera și structura naturii; paleta sa, luminoasă dar controlată, servește unei viziuni realiste temperate de sensibilitate poetică. Tematica sa predilectă rămâne lumea satului românesc — carele cu boi, portretele de țărănci, scenele pastorale — surprinsă fără idealizare desuetă, dar cu o căldură a observației care a definit imaginea picturală a spațiului rural românesc pentru generațiile următoare de pictori.