Pieter Brueghel cel Tânăr 1564–1638

Fiul cel mare al lui Pieter Bruegel cel Bătrân, rămas orfan de tată la cinci ani, se formează la Anvers în atelierul peisagistului Gillis van Coninxloo și devine maestru al Breslei Sfântul Luca în 1585. Conduce un atelier prolific — printre ucenici, Frans Snyders — specializat în reproducerea sistematică, prin tehnica străpungerii cartoanelor, a compozițiilor paterne: Iarna cu capcană de păsări cunoaște peste șaizeci de variante, Adorația magilor în zăpadă circa treizeci. Paleta caldă, tușa energică și predilecția pentru scena de gen rustică și subiectul religios popular continuă idiomul patern, dar criticii i-au reproșat pierderea subtilității și umanismului acestuia. Compoziții proprii precum Avocatul satului, alături de seria Anotimpurilor după gravuri paterne, arată totuși o mână personală. Rol esențial în difuzarea iconografiei Bruegel; redescoperit critic abia în secolul XX.