Rembrandt van Rijn 1606–1669

Format la Leiden și, scurt, în atelierul lui Pieter Lastman din Amsterdam, Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a impus curând acolo ca portretist căutat al patriciatului burghez, devenind figura centrală a Secolului de Aur olandez. Preia clarobscurul caravaggesc și îl folosește ca instrument dramatic, nu doar decorativ: lumina aurie, concentrată pe chip și mâini, se stinge treptat în brunuri și ocruri adânci, construind o pictură de atmosferă mai mult decât de contur ferm. Pensulația, fluidă în tinerețe, devine în ultimele decenii groasă, aproape sculpturală, mai ales într-un șir amplu de autoportrete pictate de-a lungul întregii vieți — un jurnal plastic fără precedent. A fost și un gravor important, cu sute de acvaforte, iar influența sa asupra portretisticii europene și a tratării luminii rămâne un reper până azi.