Sava Henția 1848–1904

Format la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti sub Theodor Aman şi Gheorghe Tattarescu, apoi desăvârşit la Paris în atelierul lui Alexandre Cabanel, Sava Henţia aparţine generaţiei de tranziţie spre un realism de observaţie directă, mai puţin retoric decât al maeştrilor săi bucureşteni. Portretist prolific şi colorist subtil, a fixat tipuri etnice şi sociale — ţărani, romi, ciobani — în tuşe ferme şi o paletă sobră, pământie, cu o atenţie aproape etnografică. Episodul care i-a consacrat statutul a fost participarea la Războiul de Independenţă (1877–1878), unde a schiţat şi pictat scene de campanie direct pe front, comportându-se ca un veritabil reporter vizual al evenimentului. Opera sa, peste cinci sute de lucrări — portrete, compoziţii istorice, peisaje —, rămâne una dintre sursele iconografice principale pentru istoria socială şi militară a României moderne.