Tasso Marchini 1907–1936

Tasso Marchini aparține generației de pictori transilvăneni formați la Școala de Arte Frumoase din Cluj și la colonia de la Baia Mare, unde a deprins un postimpresionism temperat, cu desen ferm și o cromatică remarcată de cronicarii epocii. Portretul și autoportretul i-au fost registrul predilect — practicat, din sărăcie, pe pânze refolosite, spălate și repictate —, alături de naturi moarte și peisaje de coastă (Balchik). Criticii vremii i-au recunoscut o grație apropiată de primitivii italieni, precum Simone Martini, insolită într-un mediu artistic altfel dominat de academism. A lucrat și în frescă, la biserica din Sighetu Marmației (1930-1932). Moare de tuberculoză la 29 de ani, lăsând o operă restrânsă dar unitară, reper pentru bohema interbelică a Clujului.