Tițian c. 1488/90–1576

Tițian (Tiziano Vecellio) domină pictura venețiană a secolului al XVI-lea, poziționându-se, alături de maestrul său Giovanni Bellini și de contemporanul Giorgione, ca reper al colorismului venețian opus desenului florentin-roman. Paleta lui, construită prin straturi succesive de culoare mai degrabă decât prin contur ferm, devine tot mai liberă spre bătrânețe: pensulația vizibilă, aproape fragmentată, din ultimele decenii anticipează libertatea barocă și va fi studiată direct de Rubens, Velázquez și Rembrandt. A tratat cu aceeași autoritate portretul de curte (Carol Quintul, Filip al II-lea, Paul al III-lea), altarul monumental (Assunta din Frari) și ciclul mitologic al „poesie"-lor comandate de coroana spaniolă. Numit pictor oficial al Serenissimei și apoi al curții imperiale habsburgice, a rămas activ până la moartea sa, survenită la Veneția în timpul epidemiei de ciumă din 1576.